Termenul de creativitate acoperă multe notiuni înrudite. Există creativitate artistică (crearea unei cărti, a unei picturi, a unei creatii de tablouri sau a unei lucrări muzicale originale), creativitatea descoperirii ( a unui nou produs) şi creativitatea umorului (deoarece implică faptul că lumea este privita diferit, şi acesta este un lucru esenţial pentru creativitate).
În orice act de creativitate sunt contopite cele 3 tipuri. Pentru ca un lucru să fie cu adevarat inovator, trebuie să apară şi elemente de creativitate artistică. Creativitatea oamenilor este adesea mai uşor de impiedicat decât de dezvoltat.
La copii, imaginea despre lume este foarte creativă, nesigura. Datorita largii sale utilizari, termenul a fost asociat cu comportamentul creative si cu procesele mintale care se distribuie pe un continuu cognitiv emotional , complicat pe diferitele opinii asupra sursei sale energetice.
Clasificarile teoretice se refera la creativitate ca la un fenomen cognitiv, rational si semantic, personal si ambiental relativ cu practicile din copilarie; ca la un alt nivel al sanatatii mintale; ca freudist; ca definitoriu; ca dispozitional (Kathena 1987).
Considerăm creativitatea ca pe un fenomen complex, unitar şi dinamic, care angajează întreaga personalitate umana, implicând structura bio-socială şi culturală a personalităţii (recunoscută ca potenţial creativ) şi anumiţi factori externi, pentru a realiza cea mai înaltă formă de manifestare a comportamentului uman (creativitate manifestată, manifestă), finalizată prin producerea noului cu valoare socială, fie el concret sau abstract.
Creativitatea individului adult desemnează exclusiv potenţialul creativ, factorii de personalitate eminamente ereditari care pot asigura succesul într-un act creativ, dar care există într-o formă neactivată, latentă, virtuală, neafirmată şi neevidentă. Se înţelege prin creativitate şi ”facultatea de a crea”, definiţie destul de omogenă: pe de o parte, este clară componenta dinamică, activă a conceptului, ceea ce psihologii numesc creativitatea ca manifestată sau actualizată, potenţialul valorificat - individul a produs ceva original şi validat social.
Creativitatea manifesta-actualizată este rezultatul utilizării potenţialului creativ, ea exprimându-se prin opera produsul creaţiei: idee, obiect etc.Creativitatea manifestă-actualizată este primul criteriu de selectare a persoanelor creative, cel mai relevant dar nu discriminativ în comparaţie cu ceilalti.
Dintr-un alt punct de vedere creativitatea se consideră ca fiind produsul unui impuls sau manifestarea unei orientări înnăscute a organismului. Creativitatea înlocuieşte vechii termeni, spirit inovator, inventivitate, talent. Noutatea, originalitatea, ingeniozitatea şi valoarea teoretica sau practică reprezintă trăsături esenţiale ale activităţii creatoare.
Lipsa de consens în abordarea cretivităţii a fost considerată apanajul oamenilor de geniu, al unei minorităţi, drept un har ce nu-i este dat fiecaruia. J.P a susţinut că fenomenul creativităţii reprezintă o trăsătură general umana şi că toţi oamenii pot fi distribuiţi la niveluri diferite pe o scara continuă a creativităţii.
Al.Rosca preciza că, în sens larg, creativitatea se referă şi la gasirea de soluţii, idei, probleme, metode care nu sunt noi pentru societate dar la care s-a ajuns pe o cale independentă. Putem considera că există o creativitate cotidiana, obisnuită, manifestată ori de câte ori oamenii rezolvă o situaţie.
I.A.Taylor distinge cinci niveluri ale creativităţii:
a) creativitate expresivă, forma fundamentală a creativităţii, care nu este condiţionată de nici o aptitudine şi e cel mai usor de surprins în desenele copiilor, caracteristicile principale ale acestui nivel al creativităţii sunt spontaneitatea şi libertatea de exprimare;
b) creativitatea productivă - nivelul specific tehnicienilor, pentru că presupune însuşirea unor deprinderi care permit îmbunatăţirea modalitaţilor de exprimare ale creaţiei;
c) creativitatea inventivă - cea care se valorifică prin invenţii şi descoperiri şi care pune în evidenţă capacitatea de a sesiza relaţii noi şi neobişnuite, căi noi de interpretare a unor realităţi cunoscute;
d) creativitatea inovativă presupune întelegerea profundă a principiilor fundamentale ale unui domeniu (artă, ştiintă) şi apoi modificarea decisivă a abordării unui anumit fenomen (inovaţii care reprezintă aporturi semnificative şi fundamentale într-un domeniu);
e) creativitatea emergentă - nivelul suprem al creativităţii, la care ajung foarte putini inidivizi şi presupune descoperirea unui principiu, a unei idei care sa revoluţioneze un întreg domeniu al cunoaşterii.
Tehnicile sunt mecanisme care au fost elaborate pentru a putea sa ne exploatam creativitatea. Leonardo da Vinci a folosit o tehnică bine documentată pentru a obţine idei noi (făcea niste mâzgâleli pe o hârtie, cu ochii închisi, şi apoi le transforma într-o imagine din care se inspira).
Dar cele mai multe dintre tehnicile care se folosesc în prezent în domeniul creativitatii au aparut în sec. XX ; rolul lor este să ne elibereze gândirea şi să favorizeze formarea de idei noi.
Termenul „creativitate" a fost introdus în psihologie de G.W. Allport pentru a desemna o formaţiune de personalitate. în opinia lui, creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalităţii, respectiv la aptitudini (inteligentă), atitudini sau trăsături temperamentale.
Abordări mai mult sau mai puţin directe ale creativităţii s-au realizat şi înainte de 1950, noţiunea fiind consemnată sub alte denumiri: inspiraţie, talent, supradotare, geniu, imaginaţie sau fantezie creatoare. Imaginaţia este facultatea mintală care elaborează o infinitate de asociaţii noi prin compunere şi descompunere a ideilor, prin combinare si recombinare a lor, creând în final obiecte care nu au existat.
